Prima mea nuntă a avut loc în 2011, pe când eu nu mă numeam fotograf profesionist de nuntă sau de orice alt ceva. Nici acum nu aș striga asta în gura mare, dar așa mi-e profesia, deci, după definiție – sunt :)
Eram la o petrecere, o zi de naștere a unei prietene, unde am făcut cunoștință cu primii mei miri. În discuție, printre altele, s-a ajuns să zic că îmi place fotografia și că am început să o practic mai serios, la ce am primit o întrebare: "—dar nunți fotografiezi?". Well, am zis așa cum este: "—nu am făcut-o niciodată, dar am experiență în reportaj, în sesiuni foto de cuplu, deci, aș putea să lucrez și la nuntă!". Lena și Vadim m-au luat fotograf la nuntă.
Din tehnică aveam următoarele: Canon 50D, SD de 8gb, 50mm f1.4, Sigma 10-20 f3.5 și un bliț, care PÎNĂ ACUM lucrează și e cu mine, Speedlight 430EX II (da,da, puteți râde). Blițul, apropo, l-am cumpărat chiar pentru nunta ceea, adus cu mare grijă din China, de către prietena mea.
Știți cum e, cu cât mai puțin cunoști, cu atît mai curajos ești. Dacă știam ce mă poate aștepta, probabil nu mă apucam. Țin minte bine cum le făceam mirilor niște fotografii pe lângă sală (La Plopi), și cameramanul mi-a propus să încerc 24-70mm f4.0, și eu am încercat și am rămas așa de încântată, știam definitiv că următoarea mea achiziție e el! ahaha, așa e, era primul obiectiv seria L pe care l-am încercat vreodată :) Apropo, nu mi-am mai luat acest model.
Acum urmează o frază strașnică, în care se regăsește fiecare: am fotografiat totul in JPG. Păi eu nici nu aveam idee despre ce e asta RAW sau Lightroom. Puține șanse, aproape egale cu zero, că avea să mă iau ca fotograf la propria nuntă, pe atunci))) Dar mirii nu dau întrebări despre formatul în care se fac fotografiile. Am avut, defapt, 2-3 cazuri recente când eram întrebată dacă ofer fotografiile în Full HD (what, really?). E unul din momentele când înțeleg că, pur și simplu, nu e clientul meu :)
Dacă vă întrebați de remunerare, pentru o zi întreagă de lucru + încă o zi aparte de sesiune foto gen Love Story, pare-mi-se am luat 200 euro. Pe atunci, wow, îmi părea mult!
Necătînd la toate, nunta a trecut bine, fără probleme tehnice. Eu chiar am făcut și un slideshow, pe care nu am frică să îl arăt :)
marea parte din fotografii sunt alb-negre, well, guess why )))
Acum am crescut, am evoluat, am căpătat un alt stil. Stil diferit de editare, de pozarea cuplului, de lucru cu lumina, și aici nu e limita. Tot timpul trebuie să înveți, să încerci.
Eu mi-am găsit stilul preferat deabea, aș zice, anul trecut, iar anul acesta l-am perfecționat și mai am de mers pe această cale. Acum mă simt mult mai încrezută în puterile proprii, când merg să lucrez la nunți. Am trecut de bariera de a poza cu greu cuplurile, acum o fac ușor, pentru că îmi cunosc stilul și știu exact care vreau să fie rezultatul final. Secretul meu mic e în a vorbi mereu cu perechea cu care lucrez. La prima întîlnire eu le explic cum lucrez la sesiune foto, defapt ei singuri întreabă la ce să mă aștept de la ei. La întâlnirea cu 2 săptămîni până la nuntă — aceeași istorie + le pot arăta un moodboard. Deja la sesiune foto ei la 50% sunt gata, restul depinde de mine :)
Mirii au rămas satisfăcuți de rezultat, le-au plăcut fotografiile și pentru mine asta a fost cea mai mare remunerare.
Mersi Lena și Vadim pentru încredere!
No comments:
Post a Comment